Poet cu har divin
Te-ai născut chipeș și mândru,
În ninsori de flori și stele
Unde trupul ți-a crescut
Cât un plop frumos și verde.
Gândul, ți-a fost aripă
Aripă de nor și înger
Sufletul, de-argint și mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând și dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezghețat o Lună
Și o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulți copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ținut
La iubirile cu prinți.
Tu! Tu ai înflorit toți teii
Cu lumina dintr-un vers
Și-ai lăsat pe ei să curgă
Mierea plină, de-armonii.
Tu! Ai hotărât să pleci,
Într-o lună, dintr-o vară
Când cireșele zâmbeau
Noi topeam, lacrimi-amare.
Ți-a fost sufletul, sulfină!
Inima, de miere plină!
Când ai început a scrie
Versul plin cu har divin.
Ți-ai lăsat rima să cânte
Pentru noi și veșnicii
Viu să te simțim oricând
Și să te iubim, etern.
Ți-a fost sufletul sulfină
Pana înmuiată-n Soare,
Inima deschisă-n ceruri
Un Luceafăr viu, și-acum!
Un Emin sorbit de Tatăl
Luminând Limba Română
Să fim cunoscuți prin tine
Pe tot globul pământesc.
poezie de Adelina Cojocaru (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre muzică
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre apicultură
- poezii despre îngeri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.