Tu, întuneric...
Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea –
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
şi-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai ştie nimic despre tine.
Dar întunericul atrage spre el totul –
forme şi focuri, animale şi... pe mine;
cât de uşor le-adună pe toate! –
forţe şi oameni –
şi este posibil ca o mare prezenţă să se mişte-alături chiar acum.
Eu cred în nopţi.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!



Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.