În locul gol al sufletului
Eu nu mai cred în suflet, sufletu-i o poveste;
Când a simțit că ninge, a ieșit la ferestre...
Ochii mei obosiți sunt ferestrele lui;
Mi-a scăpat prin ochi și-a plecat hai hui.
Dacă trece spre tine, prin geamuri, prin uși,
Să nu râzi că n-are ciorapi sau mănuși.
Trimite-mi-l acasă! Promite-i, dacă vine,
Că îl aștept cu masa și-n locul său cu tine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre ninsoare sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.