Așteptând o naștere apocaliptică
copil cu trăsături arcuite și dulci
lasă-mă să-ți adulmec obrajii
buzele învelite în fașa surâsului
ochii ca două lacuri de jad
în care mă scufund
la ceremoniile mele brahmanice
odată cu întruparea ta
liniștea s-a așternut peste lume
odată cu țipătul tău surd
jonglerii s-au împăcat
cu obligația de a purta mereu aceleași polemici
mereu ivite în alte veacuri
copilule, în necopilăriile tale viitoare
nu uita că nașterea ta e prima piatră
a unui edificiu al păcii
iar umilii constructori nu se vor mai gâlcevi
ci își va ridica fiecare în tihnă propriul perete
privind însă spre același altar
copilule, vei închide ochii doar pentru a ierta
nu vei cunoaște termenii permanenței
și, cu fiecare pas, în jurul tău
lucrurile vor rămâne neatinse
copilule, așteaptă-mă să cresc și vom uita amândoi
glasul invocărilor mele de acum.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre timp
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre iertare
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre construcții
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.