Eminescu - speranța de rezervă
Hai să bârfim
pe
marginea
și
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂȚ A MURI VREODATĂ
De pildă
tu
ce ai de spus
Eu pur și simplu trăiesc
când să mai învăț și să mor
Bine
mai departe
Dar tu
Eu tocmai mă nasc
trebuie să știu și să mor
Nu
însă ai grijă
nu scoate din viteză
la curbe
viața produce visuri incurabile
ah
acum e-acum
Să vedem Ea frumoasa-frumoaselor
cum învață să moară
la zi
la seral
la fără frecvență
Păi știi
eu
pe mine
frumusețea m-a scos la suprafață
Moartea cred că-i altă viață
Da
ai nimerit-o
ca de-obicei
Moartea ține la femei
Și totuși
eu
dragă fată
să mă ierte Dumnezeu
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
poezie de Costel Zăgan din Poeme infraț'ionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.