Zidire în poem violet

nu risipesc cuvintele, sunt cumpătată
chiar şi când lacrimi siroiesc pe faţă
măiestria inimii nicicum nu e pătată
de umbrele urii prezente în viaţă.

mă ascund în slove cu pereţi monumentali
las o uşă deschisă pentru vizitatori
nu răspândesc fobia pentru viruşi letali
căci mă încred în aştri nemuritori.

ei îmi pregătesc zidirea în poem violet
să nu mă-nhaţe moartea aşa nepregătită
am primit de la stele lumini în colet
zestrea amintirilor este pecetluită.

se umple pergamentul cu litere-n balet
dând patimilor viaţă cu dor învăluită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!