Plutiri
mă plimb pe străzi
și caii verzi
în loc de șei
au cergi de flori
de pe pereți
la mine vin
să-i călăresc
pe deșelate
nepotcoviți
fără căpăstru
cu gât cabrat
mă duc la trap
galop întins
sau pas buiestru
pe-un drum de aer
drum pavat
cu vise devenite pietre
zâmbesc
sunt ochi ce mă privesc
mirați c-o doză de sictir și milă
nu știu că eu m-am dezbrăcat de silă
și nici că fulgii ce plutesc
petale sunt de flori
în ochii mei...
că-i îndrăgesc chiar și pe ei
și mă simt bine...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre plimbare
- poezii despre nuditate
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
- poezii despre călărie
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.