Mor poeți
Penele incep a zămisli
Întristarea nopții de tăciune,
Sună jalnic, prăfuite strune,
Bate vânt pe străzile pustii.
Peste lac, grăbite valuri trec,
Sălciile se-apleacă peste undă
Vrând cu a lor ramuri să ascundă,
Bărcile ce-s trase la edec.
Negura se cerne peste chipuri,
Suflete să nalță-n bolta naltă,
Chipuri noi se zămislesc din daltă,
În clepsidre șovăiesc nisipuri.
Cântă triste muzele in cor,
Triști Amorii se topesc în zări,
Pică stele, albe lumânări,
Și zâmbesc poeții care mor.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.