Sosisem acum la gura Sabasei, la vărsarea ei în Bistrița; mă aflam, cu alte cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n-ar fi putut îngrămădi într-un singur loc atâția butuci câți erau sămănați fără regulă, și unii peste alții, pe prundurile Bistriței și ale Sabasei. Păduri întregi, abătute la pământ, se scoborâseră din munți în vale și nu așteptau decât să intre pe dinții ascuțiți ai ferestrăului care țipa de foame pe malul drept al Bistriței, la gura Borcii.
Calistrat Hogaș în Pe drumuri de munte (1914)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.