Eternitate
Aud sunând pe caldarâm
cu pași de lună ziua coborând
și-n marea trecere răsună,
ziuă și lună, ziuă și lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternități în ziduri și în nume
se-nalță rar pe mapamond,
multe coboară-n veșnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un țesut nedefinit
nu e direcție să n-aibă
fractali nemărginiți în infinit.
Cât veșnicia este clipa
când groaza bate a vieții porți,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărți.
Cu pași mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Iancu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.