* * *
În prag de noapte stau
și plâng gândindu-mă la tine
Cât mor de un ciudă, nici nu știi
că nu sunt lângă tine!
Doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească
Nu vreau să mă gândesc
nicicând c-am să te pierd vre-odată.
Că n-ai să vrei să mă iubești,
să nu mai fii cu mine...
Și lacrimile-mi curg ușor
strigând durerea mea,
Te rog răspunde-mi la chemare,
vino-napoi, iubire!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.