Solilocviul iubirii
Iubite, zăpada e doar un pretext,
Sunt alte mâhniri care stau între noi,
Zăvoare blocate, pe uși, în context,
Tristeți ca soldații ce vin în convoi...
Tu lasă-mi ca semn, undeva, un poem,
O stavilă-n fața acestui puhoi,
Îmi pare că-mi scriu propriul meu requiem,
Opun veșniciei o noapte și-atât,
A noastră, trăindu-ne taina-n tandem,
Noi știm că zăpezile nu sunt decât
Palavrele iernii, de-a ține pe loc
Speranțele; până acolo încât
Să-ți pară iubirea doar un soliloc.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre iarnă
- poezii despre armată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.