Femeia cu haina de umbră
se strecura ca frigul
pe sub pielea mea
goală de prejudecăți
îmi tăia respirația
doar cu un cuvânt
încărcat de sensuri
ca nori de electricitate
nu știam niciodată unde va lovi
privirea ei
alunecoasă ca un șarpe
uns cu toate alifiile
se strecura în sufletul meu
și mă seca de voință
mă bea cu setea unui vampir
iar eu îi ofeream
seva cuvântului meu
ca pe un dar de ziua ei
dar ziuă nu-i era niciodată
numai noaptea cu toate ale ei
îi era
cum îi eram și eu
un accesoriu la reverul umbrei
ce o-nveșmânta...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre șerpi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vampiri
- poezii despre suflet
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.