Replică la poezia "Albastru 23" de Violetta Petre
Uneori mă trezesc dintr-un vis pământean
Și plutesc în derivă, pe-o epavă-n ocean,
Sunt o tânără sclavă, aruncată pe-un pat,
În sordida cabină, de vestitul pirat.
Mă dezbracă c-o mână, mă cutremur de frig,
Ce-a de-a doua-i lipsește, are-n loc un cârlig,
Isi dă jos pantalonii și observ cu umor,
Că un ciot de stejar e al doilea picior.
Mă priveste sălbatic, și scrâșnind din măsele,
N-are-un ochi, ci o bandă fabricată din piele,
N-are dinți, în ureche are urme de-alice,
Iar pe scalp, o mulțime de mai vechi cicatrice.
Este gol și-a venit mai aproape un pic,
L-a lovit și o schijă, chiar mai jos de buric,
Și acuma sunt calmă, e un tip expirat,..
Ne jucăm de-a prințesa și bărbatul pirat!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dinți
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre umor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stejari
- poezii despre sclavie
- poezii despre poezie
- poezii despre piraterie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.