Mă surp
Mă surp ca o fântână secată demult
până-n adâncuri de nisip,
izvoare din inima cerului
mă știu pe drumuri
și vin la vale șipotind.
Se filtrează în mine comorile ascunse
cu lumina învierii,
femeie tu cu coaste furate
mă pedepsești
ca pe o mamă să te iubesc
și eu nu mă dezmint
iubesc toți oamenii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre văi
- poezii despre nisip
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre femei
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre comori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.