Spitalul de urgenţă

Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârşeşte dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanţă,
Nici revenirea la viaţă
Nu aduce cu sine,
Speranţa-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agaţă
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morţii cei vii!
Tensiune şi medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
Îşi mănâncă brânzoaica.
Un câine aşteaptă prânzul - un os -
Trecut prin focul ce tulbură liniştea decedaţilor.
Spitalul de urgenţă
Închiriază tronuri şi lumânări.
Părăsiţi de salvare,
Se ascund în mirosul de cenuşă de oase.
Adio, spital! Te salut de pe un pat mortuar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!