Se întâmplă
Și totuși se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte și încete.
Sau dimineața într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înșine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculți liniștea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.
Din cuvântul ieșit la suprafață
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
și abisul din noi ne destramă gândind.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre metafizică
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.