Mă doare albastru
Mă doare albastru,
depărtarea difuză
și frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenușii,
ieșind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
și cuiele bătute-n roata de noroc.
Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.
Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre noroc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.