Crepuscul
ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului
bezna străpunsese ca un corn
lumina așezată pe lucruri
vibrația ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher și năuc
mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a țâșnit singurătatea
făcându-mi cu mâna
mersul și-a preluat rotundul din spațiu
la margine de sunet și fără culoare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre singurătate
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.