Caretta caretta in Stockholm

Iese fum gros din hornurile
corăbiilor din Ferentari, blocuri,
case şi oameni tuşesc armonic
în centrul singurătăţii, al vâscozităţii
repetiţiei aceluiaşi regret
ce mi-a schimbat inima într-un diamant de gheaţă,
sub forja unui făurar discret, timpul.

Aici poţi să stai ore în şir
la geam, să priveşti păsările
rătăcite, şi ele tuşesc astmatic
de atâta viaţă carbonizată,
părăsite de visele ce le punea
sângele în mişcare.

Porumbeii călcaţi pe şinele de tramvai
din Amsterdam sper că sunt geloşi, invidioşi,
de atâta libertate ce se găseşte în fauna noastră,
în ipohondriile noastre de la 4 dimineaţa,
când luminile garsonierelor
sunt încă aprinse.

Am început să iubesc
acest deşert îngheţat al pierzaniei,
nici casele moderne nu mai mă înfricoşează,
atrocităţi estetice ce nu înţeleg
cum timpul poate să se suspende,
în tăcerile sublime ale vieţii noastre
incerte.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!