Calul alb

în salonul septic nr 23 sânii tăi
aduc turlele bisericii mai aproape
linia lor perfectă mă face să visez
că d-zeu e chirurg şi operează fără
bisturiu doar cu mâinile goale în
patul de lângă fereastră poetul costel
aşteaptă şedinţa chimio se ţine tare
nu varsă o lacrimă şi nici nu dă bacşiş
la doctori decât cărţile lui în 2 3 zile
va fi externat cu regim o va mai duce 2
poate 3 ani cu el împart zacusca şi amin
tirile tale primesc în schimb poezii atât
de luminoase că par profeţii uite aici
scrie că tu plictisită de atâta aşteptare
ca de istoria literaturii lui manolescu
te-ai hotărât să îl ceri de bărbat pe
primul necunoscut care îţi iese în cale
între staţia de metrou şi spital stai
liniştit mi-a spus poetul costel şi ime
diat a adăugat versuri în care eu mă
plimbam prin intersecţie cu flori în mână
şi un cal alb o imagine atât de reală că
zău îmi pare că sunt chiar acum în pijama
pe trotuar ţin de căpăstru un cal alb şi
când trecătorii întreabă al cui e domle
aşa mândreţe de cal răspund cu mândrie
al unui prieten imaginar

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!