Sonet hibernal
Eu simit cum iarna asta mă pândește
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Și crivăț să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă pește.
Când vine vremea și se uscă firul,
Lucirea soarelui încet pălește
Și ritmul vieții parcă-ncetinește,
Iar gândurilor li se rupe șirul.
Ca-n menghină, captiv mă ține gerul
Și chiar aș vrea să ies acum din casă
Că-i liniște... și limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.
Copaci brodați cu filigran de gheață,
Dormiți, visați și mâine prindeți viață!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trandafiri
- poezii despre somn
- poezii despre ritm
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.