Mestecând aceeași bucată de cer
Tu nu recunoști timpul dintre noi,
îl strivești sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca și cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...
Secundele bat de acum
în trup de fluture
și amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeași bucată de cer,
până când sufletele ne vor da binețe
din ochii lui Dumnezeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trenuri
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.