Epopee
vreau să trăiesc bine, să nu stau ca pe ace
să cuceresc stele, să iubesc mereu
să adun splendori, să fac tot ce-mi place
dar să nu îl întristez pe Dumnezeu.
adun amintiri departe de furtună
n-aș vrea să răvășească tezaurul meu
lumini îngerești pe tâmple cunună
să-mi dea strălucire să mă simt un zeu.
visele mă poartă pînă sus la soare
să topesc tristețea în brațele lui
să nu mă mai atingă urâte coșmare
el este miracol minunea cerului.
veșnicia să ating cu iubirea mare
cu arta vorbirii cu aripa cuvântului.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.