Slavă

Îţi aduc slavă Ţie, preadulcele meu gând,
În vremi de bucurie şi când adorm plângând
Să Te măresc mă-nghesui, să Îţi urmez alerg
Căci Tu mereu mă păsui pe calea Ta când merg.

M-ai ferit azi de rele şi ieri şi-n fiecare
Zi şi noapte, ale mele purtări spre-mbărbătare
Le-ai îndemnat cu milă şi Drept, aşa cu Eşti
Tu mi-ai făcut utilă voinţa ce mi-o creşti.

Mereu mi-ai dat în cale persoana cea mai bună
Cu care-am mers agale sau repede-mpreună
Spre bucuria celui de Tine pus aici
Sau spre a mea trezire de lângă cei demonici.

Păzeşte-o, Doamne, iarăşi cum ştii mai bine Tu
Şi dă-i îngeri tovarăşi să-i ţină sufletu'
Alb ca haina de nuntă în care-ai înfăşat-o
În clipa-aceea sfântă când lumii ai predat-o.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!