Maimuța prooroc
Dacă n-am avut ce face,
Am evoluat și-acum,
Ce-i "maimuță" nu-ți mai place,
Și m-ai aruncat în drum...
Te înfoi în pielea-ți cheală,
Nu-ți mai place ce-i flocos,
Te-ai umplut de zvâc și fală,
Din copac te deteși jos...
Și acum repeți prostia,
De-a "evolua" cum poți,
Spre a pune temelia,
Unei nații de... roboți...
Vei avea aceeași soartă,
Ce tu, omule, mi-ai dat,
C-un picior în dos, pe poartă,
Vei fi grabnic aruncat,
Căci a treia seminție,
Ce în lume-o să domine,
După om, va fi, se știe,
Sticlă, plastic și bobine...
Iar maimuța, cimpanzeul,
Și vre-un Om, va fi cu cale,
Să împodobim muzeul,
De științe naturale...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre maimuțe
- poezii despre evoluție
- poezii despre știință
- poezii despre roboți
- poezii despre prostie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzee
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.