Pietre și flori
sunt raiduri masive de
nori până la capătul zării
cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluența dintre noapte și zi
îmi deschid inima floare creștetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul și-l vărs în magma din centrul
adâncului
se definește treptat o cărăruie ce duce
spre vârf și
totul e verde punctat
cu alb și roz
poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre râuri
- poezii despre roz
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.