Garoafa
La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp
Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci
Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.
Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.
Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi poezii despre timp, poezii despre ger, poezii despre garoafe, poezii despre verde, poezii despre flori sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.