Pragul înghețat
Te voi citi în fiecare noapte cand umbre deseneaza pe pereti
Albumul vorbelor desarte, risipa primei dimineti.
Azi iarna cu hermina alba ma-ndeamna-n melancolic glas
S-asez scrisorile-n cutie s-adun potecile in pas.
Vreau a strabate largi poiene, un drum cu stele presarat
Viori si cant de mandoline, sa umple valea catre sat
Dar nimeni nu-i si e pustiu, colinda sufletu -mi pribeag,
Ar ciocani da-i prea tarziu și iarna a-nghețat un prag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vioară
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre melancolie
- poezii despre lectură
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.