Contrapunct
apele curg
ca totdeauna se revarsă peste margini
tacit melci se nasc refac paradisul vieții subterane
lumea-i pe muchie de cuțit
nimic nu-i sperie pe melci în adânc
fantome din trecut mai apar din când în când
să vorbească de noblețe de o supă de orez a la Trieste de muzica lui Berlioz
și totuși nu mă înșel
este ziua zborului
nu mă întreba cum pot crede în povestea
fantomelor sunt niște infatuate
vedeniile astea nici albe nici negre trebuie puse la punct
un melc și o plantă smulși din abis
contrapunct
în vârful unui copac ar fi de ajuns
pentru un alt început
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.