Un gând de-al tău
Așteaptă cetina s-o-mbrac în straie
De sărbătoare, dar ce sărbătoare!
De unul singur, între cer și mare
Și ce tăcere este în odaie!
Am mai găsit o nucă argintie
Și un coșar cu lacrimi de cenușă,
Colindătorii sunt deja la ușă
Și ce departe ești copilărie!
O stea în patru colțuri mai răsare
În haină de hârtie creponată,
E tristă și puțin decolorată
Și cât de tare vârful lipsă doare!
O lacrimă de sticlă-n cuib de vată
Își face loc prin amintiri de ceară,
Îmi intră-n casă frigul de afară
Și ce mi-e dor de bradul de-altădată!
Nu mai miroase-a cozonaci și-a pâine-
Crăciunul ăsta doare cât o rană,
E-atâta dezolanță subterană
Și nu-s nici azi și nu voi fi nici mâine.
M-or troieni zăpezile eterne
Într-un poem de noapte muribundă
Și poate dintre stele-o să-mi răspundă
Un gând de-al tău, în iarna ce mă cerne.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre brazi
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viitor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărbători
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.