Inimă de părinte
Precum este mama, nime-n lume nu e!
Sau precum e tata! Doamne, dă-le lor
O cărare lină, nu poteci să suie
Iar in ochi, lumină, nu lacrimi de dor!
Își ascund povara așteptării terne
De-i întrebi ce-i doare, spun că n-au nimic;
N-or să-ți pomenească bolile eterne
Sau de ce-a zis vraciul:... că mai au un pic.
Uneori se ceartă, dar cu gingășie,
Că s-a-nchis portița prea de timpuriu.
Ochii li-s în lacrimi! Ora-i prea târzie
Să le vină fata, să le-apar-un fiu.
Des mai lăcrimează! Sufletul lor știe
Că de-acum sunt singuri! C-or muri de dor!
Casa, plin-odată, azi, este pustie.
Le-au plecat copiii; au căsuța lor!
Iar când așteptarea pare să-i doboare,
Pregătesc bagaje pentru-a doua zi...
Dar spre dimineață, plumb au în picioare,
Și dureri... și junghiuri. Nu au cum porni!
Apoi, la culcare, în genunchi se roagă
Să-i mai lase-o vreme Domnul pe Pământ
Măcar până-n clipa-n care-o să-și revadă
Ce-au mai scump pe lume, ce-au mai drag, mai sfânt!
O ultimă-ntâlnire! Stând cu toți la masă!
Ea s-aducă tortul, el să toarne vin,
Râsete, cântare, voie bună-n casă!
Apoi... de-o vrea Domnul: jale și suspin!
Și mai au o rugă fiecare-n parte!
Să nu plece primul de lângă celălalt!
Împreună-n viață, împreună-n moarte;
Căci singurătatea greu e de-ndurat!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.