Vinovatul...

Dacă din noi e unul vinovat
Să ştii că tu eşti; căci, mi-ai înşelat
Iubirea pură, ce ţi-am dăruit-o.
Ce ai făcut cu ea?
De ce?
De ce mi-ai murdărit-o?

Să nu crezi frumoaso c-am inimă de piatră!
Mi-a sângerat şi mie! Adu-ţi aminte: odată!
Mi-a sângerat şi mie, simţit-am ce-i durerea,
Aflat-am ce e dorul, ce aspră e femeia!

Îţi aminteşti?
Anume ai vrut să mă răneşti:
Că... nu sunt pentru tine,
Că... nu mă mai iubeşti;
Ştiai atunci prea bine că sufletu-mi loveai...
Cu mâini împreunate plângeam
Iar tu... zâmbeai!

Adu-ţi aminte, fată de ceea ce a fost!
Dar ce a fost odată, acum, nu-şi are rost!
Ce milă mi-e de tine; chiar nu te mai iubesc!
Acum, frumoasă fată,
Tu plangi... iar eu privesc!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!