An nou

Primit-am Noul An, cu flori sădite-n suflet primăvara
şi le-am dat la colindători, să îmi mai uşurez povara!
Am cântat, s-alung oboseala din anul care s-a topit,
şi-mi cheltuiesc agoniseala, să pot păstra tot ce-am iubit!

Trezită-n zorii primei zile a anului abia născut,
uita-voi toate patimile ce-au încurcat timpul trecut!
C-un zâmbet, voi alunga norii, când vor să-mpiedice-a mea rază
să îmi trezească toţi fiorii, în Sfânta zi de Bobotează!

Culeg urările făcute de pluguşorul năzdrăvan,
pocnind din bice împletite din vise, la sfârşit de an!
Hai, vino de mă sorcoveşte, să pot, senin, să-mbătrânesc,
să înfrunt iarna voiniceşte, să-nvăţ cum moartea să-mblânzesc!

Să nu-mi mai pese dac-adun dureri ce templul ruinează,
să nu pierd timp, ca pân-acum şi să ştiu că tot ce contează
e drumul drept, c-o vorbă dulce, c-un gând curat şi-o faptă bună,
că "vorba dulce mult aduce" şi fapta bună bine-adună.

Vreau să trăiesc de-azi înainte de parc-ar fi ultimul an!
Că-s trecător mi-aduc aminte şi-i dau pribeagului un ban.
Topeşte-mi gheaţa din privire, IUBIREA ta cu mine-mparte!
IUBIREA naşte nemurire şi vom fi scrişi în a LUI Carte!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!