De poți să treci
Un colier ce cândva l-ai purtat
O inimă din rosu cristalin
In grabă mare tu l-ai uitat
Pe noptiera din lemn de frasin
Pe coltul noptierei de la pat
Tăcute prin colțuri de odaie
Lumini si umbre pe tavan
Mi apari în patul din odaie
Inima saltă ca lovită de pumnal
Tresar la ușă s-o deschid
Dar pasul nu se miscă
Privirea-mi trece printr-un zid
Iar ochi din beton ei muscă
Mă lupt în somn zbor ca un soim
Broboane reci îmi curg pe frunte
Le scutur ca rodele din pom
Si mă trezesc din vise crunte
În vis părea real că ai venit
Dar nu-i deloc un vis adevărat
Si colierul în mână l-am găsit
Asa eu îl țineam când m-am culcat
Credeam că vii ori vei veni
Si te aștept în fiecare seară
Cu colierul în mână voi dormi
De poti sa treci diseară iară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre inimă
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre muște
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.