Pe poteci de fum
Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al țigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce așterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
și negri ochii ei
celei dintâi
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre fum
- poezii despre uitare
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre fumat
- poezii despre culori
- poezii despre abur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.