Dintr-o oglindă aburită îmi zâmbeşte un chip străin
atât de străin încât zâmbetul îmi pare rictus
întind o mână obosită să îndepărtez perdeaua de abur
şi-mi arunc pe spate toate nedumeririle
îmi trec mâna prin părul prea lung
şi desenez un continent nou
sau doar o insulă feerică
în care nu mă va mai găsi durerea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.