Democraţia nu are vârf, tovarăşi

ar fi bine să lăsaţi bălăngăneala asta imposibilă
de-a lungul şi de-a latul istoriei
ce dracu nu aţi mai jucat lapte gros niciodată
săriţi cât mai aproape de veriga slabă
puneţi presiune pe poeţi
nu-i mai lăsaţi să umble singuri ziua
daţi-le câte o muză sub acoperire
să le ştie sărutul
să le măsoare visele dimineaţa
altfel să nu vă miraţi că vor ieşi din transă
şi vor mai face o revoluţie

democraţia nu e niciodată scuzabilă
cum să vă fac să nu vă mai cereţi inutil scuze
loviţi cu realitatea crudă în fiecare vis
impozitaţi infinit tăcerile poeţilor
ele nu fac altceva decât să caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simţ
al frumosului
al iubirii

într-un fel tovarăşi
poeţii ăştia îl vor crede pe un viitor messia
tot aşa cum l-au ridicat la cer pe isus
îi vor trage cuiele din răstignirea oficială
i se vor închina în şoaptă
ca unei flori albe
apoi vor scrie scripturi peste scripturi
aşa că nu-i mai lăsaţi să umble ziua pe stradă
nu mai asfaltaţi pieţele
că de acolo se adresează maşinilor din trafic
cheamă taximetrele la măsurat
propun autobuzele la votul universal
şi nestingheriţi de gloanţe
vor muri fericiţi
pentru libertate
libertatea aceea pe care ar fi bine
să nu o mai lăsaţi alături de ei pe stradă

alo tovarăşi
să nu vă pună dracu să-i lăsaţi să cânte
că ăştia nu ştiu decât deşteaptă-te române

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!