Nu toți nebunii culeg din lună vise
doar cei care bănuiesc
dincolo de a fi
existența
dincolo de a iubi
iubirea
felul acela de alienați frumoși
care aduc viitorul în prezent
prin sinele lor
nu toți dezaxații împart cerul
în fâșii de curcubeu
arcuite fără vrere peste somn
în aripi de fluturi
buzdugane de zmeu
plete de Ilene Cosânzene
nu orice purece ajunge în stele
nu orice muritor încalecă timpul
ca pe un bidiviu fantastic
de jar mâncător
poate că și eu sunt din când în când
voinicul nimănui în căutarea dorului
sau nici asta nu mai ajunge
să aduc mărturie vieții
frământarea inimii mele
uneori e de ajuns
un cuvânt de poet
sau o tușă de penel
o scânteie de cremene
supusă dălții
pentru ca infinitul
să fie definit
într-o infinitate de secundă
cât ai clipi între două vieți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.