Dincolo de troienile din realitatea imediată
nu eu împart lumile în albe sau negre
nici măcar fulgii nu-mi stau bine-n păr
doar viscolul mi se potrivește cumva pe inimă
oricât de fierbinte se amestecă oamenii mei de nea
tot un fel de extratereștri ciudați rămân
anonimi și pe cale de dispariție
cu toate încercările mele de a-i boteza cumva
..................................
noroc cu polimerizarea stereospecifică a izoprofenului
și mai toate aplicațiile sale în lumea aceasta de cauciuc
...................................
în rest doar stele de nisip într-o galaxie dună
și cristalele de clorulă de sodiu rămase martor
pe obraz
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre stele
- poezii despre realitate
- poezii despre păr
- poezii despre noroc
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
- poezii despre inimă
- poezii despre extratereștri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.