Răstignit pe un câmp cu margarete
trec dintr-un cer în altul adâncindu-mă
e infinit mai ușor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrățișez nemărginirea
și-mi cântă greierii dintr-un vârf de mușuroi
precum cheamă patriarhii lumina
și
încetul cu încetul
ca și cum mi s-au reașezat atomii
mi-am reamintit că nu știu nimic
și sunt așa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre muzică
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre greieri
- poezii despre flori
- poezii despre degete
- poezii despre creștere
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.