Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare
l-aș împărți
l-aș înmulți
aș face cumva să-l împart
poate l-aș răstigni și eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumești
l-aș zidi în temelia vieții
i-aș cere minuni
în prime time
cu martori i-aș cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aș face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierți
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
și nu știu de ce simt că ai ochii plini
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.