Lovitura berbecului
Nu am găsit Crăciunul
nici anul ăsta mamă!
Am trecut prin el
cu ochii închiși
și căștile-n urechi.
N-am auzit colindele
și clopoțeii.
O copilă plângea
și lacrimile ei
curgeau surd
în odăile lăuntrice
și goale.
Un tată împrăștia
cuvinte dure
adunate tot anul,
ce ținteau cu precizie
demoni amorțiți.
O mamă cu zâmbet pe buze
și nisip în păr,
plutea pe lângă întâmplări
fără să le atingă.
Cozonac și vin,
trup și sânge,
răni dezlegate,
dar niciodată pansate.
Pune sacul jos, mamă,
îndreaptă-ți spinarea,
îți promit la anul
vom primi Crăciunul înapoi.
poezie de Amalia Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zâmbet
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.