Din ultima zi a anului zic
tot ce-am primit
am împărțit
și astfel
s-au înmulțit
prin iubit
că cel mai tare verb
este a fi în
a iubi iubirea
cu pacea și fericirea
de aici
se-ntâmplă multe
că așa-i în ultima zi a anului
am rămas sub cer de toamnă
ce-a lungit spre Infinit
și când toate par că-s spuse
se mai întâmplă ceva
Pe cărarea arsă de curcubeu,
un copil înalță un zmeu.
Caruselul se învârte-n gol
în piața Ovidiu.
Târgul de Crăciun s-a închis
cu 10 zile mai devreme
spre disperarea tarabagiilor
și-a copiilor
vorba lui Arghezi:
"Blestemul nu se pierde, crește.
Se face funie și clește,
Se face foame și lingoare,
Junghi inimii și ac la 'nghițitoare,
Îngrijorare, turbure și frică...
Moșia viermuită se destramă
Și împietrită țarină bolnavă
Dă bălărie neagră și otravă.
Doamne! Stihiile-s pe ducă.
Blestemul: patru vânturi ne usucă..."
o tăcere se ia după mine
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre verb
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.