Borcan spart
privești adâncul cu o voce ridicată
când te vede înapoi
rugăciunea urlată sacadat pe viață
rănești cu animalele când dai cu piciorul în ușă
sunt prin departe în undeva
agățată de litera carnală
cu sensuri enorme transparente
sunetul ca un suflet umple litera
numai ochii tăi să se bucure de sens
iubind
de ani de zile trupul de sâni coapse munți și râuri
sunt morgane cu buze de fluturi închiși în borcanul limbilor
pe aripile lor nu se mai pronunță
subliminal târâtor șerpuit sensul
dorul îmi macină oasele cu dinți zimțați
autopsia pune doar cuvintele să taie adânc
murind cu diagnosticul greșit
judecata e aproape de stele
aș iubi dorul
poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Camelia Sîrbu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.