Flux de posibilități
Dacă ar fi
să scriu durerea lumii
acesteia într-o poezie
să dau o replică
Creatorului indiferent
să mă văicăresc
cât baloții de ani
legați în secole
să urlu dramă
și durere în forme fixe
sonetele ori rondelurile
unui fel de nostru
undeva amintind copilăria
socialismul de gașcă
pogromul stafiilor păcii
sau calea cerului din noi
stelele care sclipim
când viața lor afară de planetă
ne vizitează în izvoare scrise
cum cântăm pe bulevarde
spargem cești în cafenele
uscăm tutun în grădina publică
apoi un șoarece
alb și sfios
ne strecurăm în văgăună
redevenim mobilă de apartament
acelea seducătoare
necunoscute nouă
ultimele popasuri pe lună
ale umbrei vieții
apoi aș încerca să trag linii
să corectez de balast
de excesul gurii mele interioare
până la vreo două trei cuvinte
atât de expresive
atât de neînțelese
îmbrăcate în pelerine nonsens
ultimii fantomas ascunși
în operă camuflați în unul
pe care-l căutați
de tot îl prindeți și tot evadează
atunci când negenerația
vede întruna nevisul
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre durere
- poezii despre stele
- poezii despre socialism
- poezii despre seducție
- poezii despre posibilitate
- poezii despre planete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.