Scrisoare de la mama

Puiul mamei,
Dacă ţi-i dor de-acasă
Atunci te rog pofteşte
De sărbători la noi.
S-aduci nădragi tătucăi
Mie-o broboadă groasă -
La noi sunt tare multe
Necazuri şi nevoi.

Că eşti poet de seamă
N-am nici o bucurie
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri,
Cu braţele pe plug.

Bătrână sunt şi trupul
De-abia mă mai ridică
Dar dacă tu departe
Prin târguri nu plecai
Eu astăzi aveam noră
Frumoasă şi voinică
Şi pe genunchi dam huţa
Un nepoţel bălai.

Dar tu copiii vostri
I-ai risipit prin lume
Ţi-ai dat uşor nevasta
Unui bărbat străin.
Şi singur, fără sprijin
Nu ştiu de ce anume
În vălmăşagul crâşmei
Te-ai cufundat deplin.

Tu, sufleţelul maicăi
Serioja, ce-i cu tine?
Erai aşa cuminte
Şi-aşa de gânditor,
Încât spunea tot satul:
Ce fericit e-n sine
Şi Aleksei Esenin
Că are bun fecior.

Dar tu nădejdea noastră
O amăgişi amarnic
De asta-n suflet chinul
Şi grijile se-nfig
Căci tatăl tău, săracul,
A tot crezut zadarnic
Că stihurile tale
Or să ne dea câştig.

Din ce primeşti pe ele
Tu nu ne poţi trimite.
De asta dureroase
Cuvintele-şi fac loc
Eu una ştiu din cele
De tine pătimite:
Poeţilor parale
Nu li se dau deloc.

Că esti poet de seamă
N-am nici o bucurie.
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug
Era cu mult mai bine
Ca din copilarie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu braţele pe plug.

Acum trăim ca-n beznă
Necazul ne tot bate
Şi la gospodărie
N-avem un cal măcar
De-ai fi rămas acasă
Am fi avut de toate
Şi, cum eşti plin de minte,
Erai de mult primar.

Am fi trăit ca lumea
Sub anii ce ne cearcă
Tu nu ştiai ce-i truda
Şi zbuciumul pustiu
Eu ţi-aş fi pus nevasta
Să ţese şi să toarcă
Pe când tu bătrâneţea
Ne-o linişteai, ca fiu.

poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!