Anotimpul pasager
Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei și dreptul de-a trăi?
Nu poți s-o faci! Mă poți albi,
Îmi poți aduce-n viață ger,
Dar sufletul nu-mi poți răni
Căci nu-i ca tine, pasager.
Tu vii și pleci, ești anotimp,
Dar, poate, asta e și el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Și pleacă. Doamne, e la fel!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre anotimpuri, poezii despre alb, poezii despre suflet, poezii despre iarnă sau poezii despre ger
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.