Rapsodie albastră
cerul înstelat își trimite solii
să vestească iar Crăciunul prin cântec
valurile speranței mângâie atolii
gerul din suflet fericită îl spintec.
momente de iubire desprinse din noapte
se-nvăluie frenetic în valuri de lumină
gânduri infinite se pierd în șoapte
nutrind cu ardoare fericirea divină.
aud povestea lunii, albă, fermecată
cu literele dalbe scrise în detalii
luminează calea lumii încurcată
cerne armonia cu parfum de dalii.
cerul rezonează-n noi rapsodii albastre
plămădind în chakre curcubeie măiastre.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre ger
- poezii despre fericire
- poezii despre albastru
- poezii despre alb
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.