Povara
Trecură ploi și vânturi...
*
Pe fagul singuratic,
din poiana-ndepărtată
o frunză solitară
printre golașe ramuri.
*
Când primul fulg de nea
sosi în palma frunzei,
fiindu-i grea povara,
căzu cu fulgul în brațe
de ramuri mângâiată.
*
O rază aurie
zărind chircita frunză,
în care fulgul sta ascuns,
veni să o dezmierde.
Neaua înfiorată,
în căușul frunzei gazdă,
se prefăcu în apă,
alunecând în iarba
în care frunza poposise.
*
Sosi din nou
rafala cea de gheață
ca frunza să o salte
spre a o purta în van
printre golașe ramuri
de arbori adormiți.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre singurătate
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre gheață
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.